Aceste articol isi propune sa iti prezinte tie jocul de bingo cu toate regulile, istoricul si implicatiile sale, pentru ca tu sa poti juca in cunostinta de cauza. De unde a pornit acest joc de bingo si multe altele.
Ce este un joc de bingo
In esenta, un joc al sanselor, ca si jocul de ruleta, despre care poti afla mai multe pe siteul nostru. Se joaca prin tragerea unor numere in mod aleatoriu, pe care jucatorii le potrivesc cu numere deja printate pe carti de bingo. Acestea pot fi printate pe hartie, sau reprezentate electronic. In multe versiuni ale unui joc de bingo acesta se termina cand o persoana reuseste sa realizeze un anumit tipar din numerele desenate. Atunci cand acest lucru are loc, acesta trebuie sa strige Bingo!, lucru ce ii alerteaza pe ceilalti jucatori. Toate tiparele sunt controlate pentru a fi siguri ca nu s-a strecurat nicio greseala, si ca persoana intr-adevar a castigat. Dupa acest moment, un alt joc poate incepe.Exista, bineinteles, si alte metode de a juca bingo. De cand a fost inventat in 1929, acest joc de bingo a cunoscut multe versiuni. De asemenea, exista versiuni de tipare aproape nelimitate pentru joc – unele jocuri necesita ca doar un numar sa se potriveasca, pe cand altele confera jackpotul doar cand se potrivesc numerele de pe toata cartea de bingo.
Cartile de bingo
Acestea sunt facute fie din bucati de carton, fie din hartie, si pe ele sunt 25 de patrate aranjate in 5 coloane verticale si in 5 randuri. Fiecare spatiu de pe grila contine un numar.Un joc de bingo tipic foloseste numere de la 1 la 75. Cele 5 coloane de pe cartea de bingo sunt denumite ‘B’, ‘I’, ‘N’, ‘G’, si ‘O’, de la stanga la dreapta. Spatiul din centru este de obicei marcat cu Liber sau Spatiu liber, si este considerat completat automat. Marja de numere printate ce poate aparea pe cartea de bingo este in mod normal restrictionata de coloana, unde coloana B, de exemplu, contine numere de la 16 la 30, coloana N numere de la 31 la 45, coloana G numere de la 46 la 60, iar coloana O continand numere de la 61 la 75.
Numarul de carti de bingo posibil cu aceste trasaturi standard este P(15,5) × P(15,5) × P(15,5) × P(15,5) × P(15,4) = 552,446,474,061,128,648,601,600,000 sau aproximativ 5.52×1026. In jocul de bingo U-Pick ‘Em sau in alte versiuni de bingo, jucatorilor li se dau trei carti de bingo cu 25 de cifre care contin in total cele 75 de cifre care trebuie extrase. Jucatorii marcheaza numerele pe care doresc sa le joace si apoi potrivesc acele numere in functie de cele extrase. In plus, cartile de bingo cu actiune dubla au cate doua numere in fiecare patrat.Un jucator castiga prin completarea unui rand, a unei coloane, sau a unei diagonale. Cele mai multe jetoane pe care le poti plasa pe o masa de bingo fara sa ai un Bingo este 19, fara a pune la socoteala si spatiul liber. Pentru a ajunge aici, trebuie sa existe doar cate o celula libera pe fiecare rand si pe fiecare coloana, si cel putin una pe fiecare diagonala. In alte jocuri de bingo, si alte tipare inafara de cel al liniei drepte poate fi considerat un bingo valid.
Echipament. Numerele ce sunt stricate intr-un joc de bingo pot fi extrase printr-o varietate de metode astfel incat sa se genereze strigarea aleatorie a unei bile. In multe locuri exista acum generatoare de numere electronice.
Jocul de bingo – istoric
In Italia anului 1530 se obisnuia sa se joace un joc de loterie numit Il Giuoco del Lotto d’Italia. In Franta secolului 18, acestui joc i s-a adaugat jetoane si strigarea numerelor. In secolul 19 un astfel de joc era jucat in Germania pentru a-i ajuta pe copii sa invete pronuntia, numele animalelor si tabla inmultirii.Istoricul jocului de bingoJocul francez Le Lotto a aparut in 1778, continand 27 de patrate intr-un layout de trei randuri si 9 coloane. 5 patrate in fiecare rand aveau numere ce din marja 1-90. Acest joc a dus catre jocul de bingo modern.
La inceputul anilor ’20, Hugh Mungus a standardizat jocul la carnavalele din jurul Pittsburgh-ului si zonei Pennsylvania de Vest. A obtinut drepturi de autor si a publicat o carte de reguli in 1933.Mai apoi, jocul a fost popularizat de Edwin Lowe. In timp ce se afla la un carnaval ambulant de langa Atlanta in decembrie anul 1929, comerciantul de jucarii a vazut ca oamenii erau foarte entuziasmati sa joace un joc numit Beano cu regulile lui Ward, cu fasole uscate, o stampila de cauciuc si carti de carton. Lowe a dus jocul la New York, unde prietenii lui au inceput sa il joace. Jocul de bingo produs de Lowe a avut doua versiuni – cea cu un set de 12 carti de bingo pentru un dolar, si cea cu 24 de carti, pentru doi dolari. Pana in anii 1940, jocurile de Bingo au impanzit toata America.Originea numelui Bingo nu este cunoscuta, dar s-ar putea sa dateze de la mijocul anilor 1920. Exista supozitii conform carora unul dintre prietenii lui Lowe a fost atat de incantat ca a castigat incat a strigat Bingo in loc de Beano, sau ca acest cuvant aduce cu sunetul facut de un clopotel.Daca in acest articol ai aflat despre originile jocului de bingo, structura sa, istoricul si elementele care il compun, in urmatoarele vom aprofunda notiuni despre afacerea Bingo la nivel global, versiunile de joc, terminologia specifica si reguli speciale.
